În ultimul episod din „Podcast cu Prioritate”, Tibi Troia a vorbit deschis despre dimensiunea financiară mai puțin cunoscută a competițiilor de top din motociclism. Într-o discuție despre diferențele dintre categoriile de curse, el a explicat modul în care echipele satelit din MotoGP ajung să plătească sume uriașe doar pentru utilizarea motoarelor.
„Să îți dau niște costuri, apropo că o dăm pe bârfă. Echipele satelit, pe care le-ai văzut, Tech3, Gresini și așa mai departe, închiriază motoarele. Nu le cumpără. Închiriază. După care le dau înapoi la fabrică. Fiecare pilot are șapte motoare, parcă. Știi cât costă chiria motoarelor? Vreo 5 milioane de dolari. Chiria motoarelor unui pilot”, a spus Troia.
Afirmația scoate la lumină un mecanism financiar esențial pentru MotoGP: echipele satelit nu dețin motoarele, ci le primesc în regim de închiriere de la constructori, precum Ducati, Yamaha, Honda sau KTM. După fiecare sezon, motoarele sunt returnate fabricilor, care le recondiționează sau le dezmembrează pentru analiză tehnică.
Costurile se justifică prin complexitatea acestor propulsoare. Motoarele de MotoGP dezvoltă aproximativ 270–300 CP și sunt construite din materiale ultraușoare, cu o toleranță tehnică extrem de precisă. Fiecare componentă, de la pistoane și supape până la cilindru, este optimizată pentru performanță maximă, iar în unele cazuri se închiriază chiar și cilindrul, nu doar motorul complet.
În competițiile inferioare față de MotoGP, cum sunt seriile britanice de motociclism, precum British Superbike se folosesc, în unele cazuri, motoare în doi timpi, mai simple și mai ieftine decât cele din clasa regină. Aceste propulsoare, oferă performanță decentă la costuri reduse, fiind ideale pentru piloții aflați la început de drum. Construcția lor este relativ accesibilă: componentele sunt mai puțin sofisticate, iar întreținerea nu implică tehnologie de vârf sau materiale exotice.
La polul opus se află MotoGP, unde tehnologia atinge limitele ingineriei moderne, iar costurile cresc exponențial. Fiecare motocicletă este un prototip unic, iar motorul poate ajunge la niște costuri foarte mari, chiar dacă vorbim doar despre „chiria” acestuia. Pentru echipele satelit, care nu dețin motoarele, ci le primesc în regim de leasing de la fabrici precum Ducati, Yamaha sau Honda, nota de plată pentru întregul pachet tehnic (motor, sistem electronic, piese de schimb și suport tehnic) poate ajunge sau chiar depăși suma de 5 milioane de dolari pe sezon, așa cum a menționat Troia. După fiecare etapă, motoarele sunt returnate la fabrică pentru verificare și recondiționare, iar la finalul sezonului sunt înlocuite complet.
Dacă v-a plăcut ce ați citit până acum, mai jos puteți urmări întregul episod din „Podcast cu Prioritate”: